Gianfranco Fini s-a  născut la Bologna în 3 ianuarie 1952 este fiul lui Argenio  şi al Emiliei Danila Marani.Familia aparţinea  burgheziei medii boloneze şi nu avea  o tradiţie politică. Bunicul dinspre tată era un militant comunist iar cel dinspre mamă ,Antonio Marani,are un trecut de fascist care a participat şi  la Marşul către Roma cu Italo Balbo. Tatăl lui Fini,Argenio a fost voluntarul Republicii Sociale Italiene ,în divizia de infanterie marină “San Marco”,şi este înscris în registrele Asociaţiei Naţionale a combatanţilor RS I.Gianfranco Fini a început studiile gimnaziale după care a continuat cu institutul magistral “Laura Bassi” ,unde termină studiile în anul 1971 cu rezultate optime.În 1969 începe apropierea de ideologia Mişcarii  Sociale Italiane (MSI) ,în cadrul mişcării studenţeşti denumită “Tânăra Italie” ,care mai târziu avea să devină Frontul Tineretului ,însă cariera sa de militant politic nu este relevantă în acea perioadă.Motivul simpatizării cu Frontul Tineretului a fost provocat de aroganţa extremiştilor de stânga care într-o zi  l-au împiedicat cu brutatalitate şi aroganţă de a intra într-un cinematograf.Aşa cum avea să declare mult mai târziu în 2004;

 _{« Non avevo precise opinioni politiche. Mi piaceva John Wayne, tutto qui. Arrivato al cinema, beccai spintoni, sputi, calci, strilli perché gli estremisti rossi non volevano farci entrare. E così per reagire a tanta arroganza andai a curiosare nella sede cittadina della Giovane Italia. »}

_{<<Nu aveam precise opinii politice.Îmi plăcea John Wayne  şi atât.Ajuns la cinema ,am fost  împins,ghiontit ,scuipat ,am luat şuturi  pentru că extremiştii roşii nu voiau să ne lase să intrăm.Şi aşa pentru a contracara acea aroganţă am devint curios, apropiindu-mă de  sediul  orăşenesc al Tinerii Italii>>}

În anii premergători se transferă cu familia de la Bologna la Roma ,unde tatăl său era nominalizat director de filială al companiei petrolifere  Gulf. Gianfranco s-a înscris în acea perioadă la cursul de pedagogie al Facultăţii La Sapienza din Roma.Devine deasemeni membru al MSI din cartierul de rezidenţă.Datorită unei bune culturi generale , Gianfranco Fini devine în puţin timp o figură de referinţă a organizaţiei de tineret ce ţinea de MSI iar,în 1973 vine numit  responsabilul şcolii Frontului Tineretului din Roma de către viitorul deputat  Teodoro Buontempo care deţinea ,în acel moment,funcţia de secretar provincial al Frontului, fiind deasemeni cooptat în directivul naţional al organizaţiei.
Fini are probleme cu frecventarea regulată a cursurilor universitare fiind un obiectiv permanent al extremistilor de stânga  din propriul cartier .În ciuda acestor obstacole  termină Universitatea în 1975 obţinând diploma  în pedagogie specializat în psihologie.Teza diplomei s-a  focalizat pe  subiectul experienţelor privint participarea elevilor în interiorul şcolii italiene.După absolvirea universităţii Gianfranco Fini a fost profesor de litere ,pe o durată surtă la o şcoală privată.
În urma alegerilor administrative care au avut loc concomitent cu cele politice în 20 iunie 1976 ,Fini s-a candidat la Consiliul Provincial al Romei pe listele MSI-DS în colegiul  Nomentano-Italia; obţinând  numai 13 voturi insuficiente pentru ocuparea unui post în consiliu.În 1976 începe serviciul militar la Savona ,apoi în districtul militar al Romei .În toată această perioadă nu întrerupe activitatea politică ,ba mai mult, cariera sa  ia o turnură decisivă devenind  cu sprijinul şi voinţa lui Giorgio Almirante,secretarul naţional al Frontului Tineretului,în 1997. Giorgio Almirante era secretarul general şi leader indiscutabil al MSI încă din 1969.
În  1980 numele de Gianfranco Fini vine înscris în registrul ziariştilor profesionişti din Roma,în urma colaborării cu cotidianul Secolul Italiei.În acei ani a condus şi bilunarul “Dissenso” ,organ al Frontului Tineretului.
În 1983 va fi ales pentru prima dată deputat . A fost reales apoi în 1987 ,în septembrie al aceluiaşi an, Almirante l-a sprijinit public indicându-l ca viitor succesor la conducerea partidului.
 Almirante dorea ca succesor un: 
_{«giovane, non fascista, non nostalgico, che creda, come ormai credo anch’io, in queste istituzioni, in questa Costituzione. Perché solo così il Msi può avere un futuro».}

_{<<tânăr,nefascist,care să nu fie nostalgic,care crede ,cum cred şi eu,în aceste instituţii,în această Constituţie.Pentru că numai aşa MSI poate avea un viitor>>}

După alţi 8 ani Fini devine secretarul general al MSI ,dar în 1990 la congresul general va fi confirmat în funcţie Pino Rauti.La după numai un an  Fini redevine din nou secretarul MSI.
În noiembrie 1993 va candida pentru fotoliul de primar al Romei ,însă va pierde în favoarea  contracandidatului Francesco Rutelli ,în urma balotajului.
În anul următor ,Fini decide transformarea MSI renunţând la veche ideologie şi fondează Alianţa Naţională .Va fi ales Preşedinte al Alianţei Naţionale la începutul lui 1995.Imediat a făcut o alianţă cu Forţa Italia fondată de Silvio Berlusoni ,iar din această alianţă s-a realizat un bun şi neaşteptat scor electoral.La  alegerile politice din 1998 Alianţa Naţională se prezintă  împreună cu Polul de centru dreapta ,dar pierde alegerile.Rezultatul este destul de slab continuând linia descendentă şi la alegerile europene din 1998  într-o tentativă de alianţă cu centrul. Dincolo de eforturile făcute AN  nu primeşte mai mult de 10% din sufragii .Bune rezultate electorale aveau să vină în 2000 când din alianţa cu Polul de centru-dreapta se obţine preşidenţia a două regiuni,Lazio şi respectiv Abruzzo.
La alegerile politice din 2001 Fini, s-a prezenta împreună cu Casa Libertăţii  iar în 13 mai obţine rolul de Vice-Prim-Ministru în ciuda faptului că AN a ieşit redimensionată în urma alegerilor.
În urma demisiei  Ministrului de Externe ,Renato Ruggiero (ianuarie 2002) ,Fini ,va ocupa funcţia acestuia în urma unei largi susţineri.
În urma unei istorice vizite în Israel la Muzeul Holocaustului ,la sfârşitul lui noiembrie 2003 Fini , a scris în cartea de oaspeţi :

 _{<<Di fronte all’orrore della Shoah simbolo dell’abisso di infamia in cui può precipitare l’uomo che disprezza Dio, sale fortissimo il bisogno di tramandare la memoria, e di far sì che mai più, in futuro, sia riservato anche a un solo essere umano ciò che il nazismo riservò all’intero popolo ebraico>>}

_{<<În faţa ororilor Shoahului ,simbolul abisului de infamie ,în care poate precipita omul care-l dispreţuieşte  pe Dumnezeu,se impune cu forţă  păstrarea  şi consemnarea memoriei ,şi de a face ca niciodată în viitor ,nici o fiinţă umană să nu fie supusă  a ceea ce nazismul a rezervat poporului evreu>>}

Se pare că acesta a fost mesajul schimbării definitive ,linia de separare cu trecutul partidului său. 

După naşterea noului subiect politic “Poporul Libertăţii” ,opera lui Sivio Berlusconi,Fini declarase iniţial că Alianţa Naţională nu va face parte .La numai 2 luni de la căderea Guvernului Prodi  se concordă crearea unui pol unic de centru-dreapta.

Abil comunicator ,leal ,stimat de aliaţi şi adversari pentru caracterul corect şi datorită profesonalităţii demonstrate  Gianfranco Fini este considerat continuatorul politicii de dreapta în Italia.

Dopă alegerile din 2008 la care a participat în cualiţie cu Partidul Libertăţii ,la sfârşitul lunii aprilie ,Fini este ales Preşedintele Camerei Deputaţilor.